Am avut o viată plină, am colindat fiecare drum si, mai mult, mult mai mult de-atât, am făcut-o în felul meu… Am iubit, am râs și am plâns, am avut greutăți și partea mea de pierderi si acum, când lacrimile s-au domolit, totul mi se pare atât de amuzant… Am înfruntat loviturile sï am făcut-o în felul meu…
Căpșuni – căpșunul de grădină cultivat este renumitul succesor al micilor și parfumatelor căpșuni sălbatice care prosperă în zonele temperate atât din America, cât și Asia și Europa. Sunt unele dintre cele mai populare fructe din lume.
Afine – unii dintre cei mai puternici antioxidanți, depășind majoritatea fructelor și legumelor. Conțin o serie de substanțe fitochimice puternice.
Merișoare – antioxidant extrem de puternic, sursă excelentă de acizi grași omega-3. Acestea reduc nivelul de colesterol rău și protejează inima de boli. Merișoarele sunt, de asemenea, o adevărată comoară de fibre alimentare și vitamina C.
Zmeura – are gust ușor acrișor, cu o culoare roșiatică foarte plăcută. Zmeura este bogată în fibre și antioxidanți.
Au efect tonic asupra organismului uman, neutralizează efectele nocive ale radicalilor liberi. Zmeura a fost folosită ca hrană și medicament din timpuri imemoriale. Zmeura este un fruct grozav de vară, cu puține calorii și carbohidrați ușor digerabili.
Mure – acestea sunt unele dintre cele mai exotice fructe mici. Culoarea lor plăcută negru-roșiatică ascunde un gust dulce-acrișor cu o tentă foarte ușoară de vin. Murele cultivate sunt o rudă foarte apropiată de căpșuni și zmeură. Murele sunt bogate în minerale, fibre, antioxidanți și cantități mari de vitamina C.
Coacăzele negre conțin antioxidanți și nutrienți vitali, inclusiv vitamina C. Oferă niveluri mari de proantocianidine, care pot sprijini o serie de aspecte ale sănătății, cum ar fi: diminuarea inflamației în corp, lupta împotriva germenilor și stimularea relaxării vaselor de sânge. Mai mult, coacăzele negre au în compoziție: potasiu, fier și cupru.
Socul poate lupta împotriva bolilor respiratorii, cum ar fi răcelile comune și gripa. Boabele sale au proprietăți: antiinflamatoare, antioxidante și antivirale, fiind printre cele mai bune fructe de pădure. În plus, socul poate ajuta la scăderea zahărului din sânge, poate susține detoxifierea organismului și poate ameliora simptomele alergiilor.
Fructe goji pot îmbunătăți vederea și pot sprijini sănătatea ficatului și a rinichilor. Acestea au cele mai mari concentrații de zeaxantină, o carotenoidă. Zeaxantina se găsește în ochi, unde are rolul de a proteja împotriva efectelor luminii dăunătoare și oxidării. În același timp, poate diminua riscul de apariție a degenerescenței maculare cauzate de vârstă.
Fragul este o planta perena, erbacee din genul Fragaria, familia Rosaceae, ce poate atinge inaltimea de 30 de cm. Fructele sunt comestibile, de mici dimensiuni si forma conica, albe sau rosii, carnoase cu gust dulce – acrisor. Frunzele sunt trifoliate, de culoare verde, fara miros, cu gust astringent. Fragul poarta denumirile populare de capsun de padure, frag de padure si varaguta si creste prin fanete, pajisti, poieni si in preajma tufarisurilor si este raspandit atat in zonele de deal, cat si in zonele montane. Acesta infloreste primavara, iar in urmatoarele 25-30 de zile, fructele pot fi culese. Fragul este o planta necesara atat in medicina alternativa traditionala, cat si in gastronomie.
Catina este un arbust care poate creste pana la 5-6 m inaltime. Ramurile prezinta numerosi tepi lungi, foarte ascutiti, iar frunzele sunt inguste, de culoare verde-argintiu. Florile, brun-galbui, sunt mici si apar in lunile martie – aprilie. Cunoscuta sub denumirile populare de catina alba, catina ghimpoasa sau dracila din cauza spinilor pe care ii are, catina este raspandita in regiunile deluroase ale Munteniei si Moldovei, unde creste din abundenta de-a lungul albiilor raurilor si izvoarelor, cat si pe versantii muntilor. Fructele sunt ovoide sau globuloase, lungi de 5-10 mm si late de 4-8 mm. Acestea sunt grupate mai multe la un loc, de culoare verde la inceput si galben-portocaliu la completa lor maturitate. Se pot recolta imediat dupa coacere pana la lasarea primului ger.
Paducelul este un arbust spinos cu frunzele lobate si fin dintate pe margini. Florile prezinta cate 5 petale albe sau roz-pal si sunt reunite in buchete din care se dezvolta fructe carnoase, rosii-portocalii. Este cunoscut sub numele popular de maracine sau gherghinar si poate fi des intalnit in zonele de ses, deal si munte, fiind nepretentios. Paducelul creste incepand cu zonele joase de campie, unde fructele ajung la maturitate in primele zile ale lunii septembrie si pana in ariile sub-montane, unde acestea se coc mai tarziu datorita conditiilor climaterice. Fructele mature sunt de culoare rosu aprins. In scopuri terapeutice, de la paducel se folosesc florile, frunzele si fructele. Acestea contin bioflavonoide, vitaminele B si C, uleiuri volatile si taninuri.
Macesul este o planta perena care creste la campie, dar si in zonele de deal, iar in prima parte a lunii aprilie infloreste. Florile de culoare roz se transforma catre sfarsitul lunii septembrie in fructe mici si rosii. De obicei, macesul are flori de culoare roz pal, dar exista si subspecii cu flori albe sau roz inchis. Florile masoara in diametru 4 – 6 cm si au cate 5 petale. Macesele sunt, de fapt, pseudofructe, adevaratele fructe fiind cele din interior, denumite si „seminte”. Este un arbust ale carui proprietati vindecatoare au fost cunoscute inca din antichitate. Denumirile populare ale macesului sunt: rug, trandafir salbatic, cadar, ruja. Planta este bogata in anumiti antioxidanti. Fructele sunt apreciate pentru nivelul ridicat de vitamina C si sunt folosite pentru a face sirop, ceai sau marmelada.
Georața din Pacific este o specie de scoici de apă sărată foarte mare din familia Hiatellidae. Numele comun este derivat din numele Lushootseed, gʷidəq. Georața este originară din apele de coastă din estul Oceanului Pacific de Nord, din Alaska până în Baja California.
Aceasta se evidentiaza atat prin dimensiunile sale cat si prin durata de viata. Ea poate trai cel putin 160 de ani, ceea ce o plaseaza printre vietatile cele mai longevive de pe Planeta.
Impresionant este si corpul scoicii, care poate ajunge la 1 metru lungime. Scoica Geoduck traieste mai ales in apele reci ale Puget Sound, un golf de mici dimensiuni care leaga Seattle de oceanul Pacific.
Scoică este denumirea dată mai multor specii de moluște bivalve care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern.
Scoica face parte din încrengătura moluștelor. Această încrengătură reprezintă, după artropode, a doua mare grupă de nevertebrate (animale fără schelet), cuprinzând peste 50.000 de specii. Scoicile se găsesc atât în râuri, lacuri, cât și în mări și oceane. Ca toate moluștele, scoicile au corpul moale, dar sunt dotate cu o manta, în care se produc substanțele din care se formează cochilia. Aceste moluște își creează respectivul înveliș de protecție din carbonat de calciu, astfel că respectiva cochilie continuă să crească pe toată durata vieții animalului. Studiul scoicilor se numește conchiliologie.
Moluștele cu cochilie se regăsesc, conform planului de mai sus, în subîncrengătura Conchifera, mai precis în clasa gasteropodelor, scafopodelor și bivalvelor.
Dany My Way 