Sfaturi gramaticale (26) – conjugarea verbului „a iubi”

Este trist – toată lumea spune „te iubesc”, dar când vine vorba de promisiuni, citeşti din ce în ce mai des, greşit de altfel, „te voi iubii”...

.

Infinitiv: a iubi

gerunziu – iubind

participiu, supin – iubit

	INDICATIV
	prezent	imperfect	perf. simplu	perf. compus
eu	iubesc	iubeam	iubii	am iubit
tu	iubeşti	iubeai	iubişi	ai iubit
el/ea	iubeşte	iubea	iubi	a iubit
noi	iubim	iubeam	iubirăm	am iubit
voi	iubiţi	iubeaţi	iubirăţi	aţi iubit
ei/ele	iubesc	iubeau	iubiră	au iubit
	m.m.c.p.	viitor	viitor anterior	viitor II
eu	iubisem	voi iubi	voi fi iubit	o să iubesc
tu	iubiseşi	vei iubi	vei fi iubit	o să iubeşti
el/ea	iubise	va iubi	va fi iubit	o să iubească
noi	iubiserăm	vom iubi	vom fi iubit	o să iubim
voi	iubiserăţi	veţi iubi	veţi fi iubit	o să iubiţi
ei/ele	iubiseră	vor iubi	vor fi iubit	o să iubiţi
	viitor popular	Prezumtiv	Conjunctiv
			prezent	perfect
eu	oi iubi	oi fi iubind	să iubesc	să fi iubit
tu	îi iubi	îi fi iubind	să iubeşti	să fi iubit
el/ea	o iubi	o fi iubind	să iubească	să fi iubit
noi	om iubi	om fi iubind	să iubim	să fi iubit
voi	îţi iubi	îţi fi iubind	să iubiţi	să fi iubit
ei/ele	or iubi	or fi iubind	să iubească	să fi iubit
	CONDIŢIONAL		IMPERATIV
	prezent	perfect
eu	aş iubi	aş fi ştiut
tu	ai iubi	ai fi ştiut	iubeşte!
el/ea	ar iubi	ar fi ştiut
noi	am iubi	am fi ştiut
voi	aţi iubi	aţi fi ştiut	iubiţi!
ei/ele	ar iubi	ar fi ştiut