Sfaturi gramaticale (19) – reguli de ortografie, punctuaţie, tehnoredactare

Spaţiile de dinainte sau de după semnele de punctuaţie (blancurile)

a) se lasă spaţiu liber după:

– virgulă cuvânt, cuvânt

– punct cuvânt. Cuvânt

– semnul întrebării cuvânt? cuvânt

– semnul exclamării cuvânt! cuvânt/cuvânt

– două puncte cuvânt: cuvânt

– punct şi virgulă cuvânt; cuvânt

– puncte de suspensie cuvânt… cuvânt/cuvânt

b) se lasă spaţiu liber atât înainte, cât şi după:

– linie de pauză cuvânt – cuvânt

c) nu se lasă spaţiu liber în cazul semnelor:

– cratimă cuvânt-cuvânt

– ghilimele „cuvânt” «cuvânt»

(ghilimelele ascuţite/franceze se folosesc pentru a intercala un

citat în alt citat)

– paranteze (cuvânt) [cuvânt]

– bară oblică cuvânt/cuvânt

Se scrie cu „î”:

– la începutul cuvintelor (început, întreg), la sfârşitul cuvintelor (a hotărî, a coborî) şi în cuvintele derivate cu prefixe (neînţeles, a preîntâmpina). În toate celelalte situaţii se foloseşte „â” (rând, stânga, hotărâtor, ducând).

– în general, numele proprii urmează forma decisă de purtătorii lor sau potrivită ortografiei din limba de origine, cu excepţia numelor istorice, mitologice, religioase şi geografice intrate în uz sub o formă românizată bine consacrată.

Articolul enclitic sau desinenţa de plural se adaugă – la abrevieri sau la cuvintele greu flexionabile – cu cratimă:

pH-ul

TVA-uri

CSAT-ul

doi-ul

 

Junctura se face cu cratimă în cazul împrumuturilor şi al numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare:

acquis-ul

Bruxelles-ul

show-uri

head office-ul

În general, se recomandă ataşarea fără cratimă a articolului sau desinenţei la cuvinte adaptate sau neadaptate, terminate în litere din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română:

trenduri

 clickul

stafful

brokerul

dealeri

boardul

Se foloseşte literă mică:

– după două puncte, în afară de cazul când semnul precedă vorbirea directă sau un citat

– funcţii şi calităţi, oricât de importante, precum şi numele domeniilor la care se referă funcţiile:

prim-ministru

preşedinte de onoare

secretar general

ministru de externe

lector universitar

– sisteme economico-sociale, epoci geologice, perioade istorice relativ slab individualizate, războaie care nu au nume unice:

capitalism

mezozoic

epoca modernă

războaie balcanice

– discipline de învăţământ sau nume de ştiinţe:

economia mediului

matematică

– substantive care nu fac parte din numele propriu al entităţilor geografice şi administrativ-teritoriale:

fluviul Dunărea

judeţul Bistriţa-Năsăud

peninsula Florida

– punctele cardinale, în afară de cazurile când denumesc o regiune:

Vântul bate dinspre est.

(dar: cucerirea Vestului)

– unele abrevieri:

a.c. (anul curent)

art. (articol)

m (metru)

cca. (circa)

Se foloseşte majusculă:

– la începutul unui citat precedat de două puncte şi încadrat de ghilimele:

 – evenimente istorice majore, inclusiv războaiele de anvergură sau cele care au un nume unic, marile epoci istorice, chiar dacă nu reprezintă evenimente, manifestări ştiinţifice/culturale/artistice/politice:

Unirea Principatelor

Primul Război Mondial

Războiul de Independenţă

Evul Mediu

Renaşterea

Comuna din Paris

Simpozionul Internaţional de Criminalistică

Convenţia Partidului Democrat

 

toate cuvintele din structura numelor de instituţii/organizaţii/ţări se scriu cu majusculă, cu excepţia cuvintelor de legătură:

Administraţia Prezidenţială

Camera de Comerţ

Uniunea Artiştilor Plastici

 

Se scrie cu majusculă numai primul cuvânt din structurile:

– denumiri ale organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii:

Catedra de limbi străine

Consiliul ştiinţific

Departamentul de protecţia muncii

 

– titluri de publicaţii periodice, opere, emisiuni radio-TV, documente, medalii, premii:

Evenimentul zilei

Originea speciilor

Ştirile de noapte

Declaraţia universală a drepturilor omului

Premiul Nobel pentru economie

 

Este preferată scrierea abrevierilor alcătuite din iniţiale majuscule fără puncte:

SUA (dar şi: S.U.A.)

NATO (dar şi N.A.T.O.)

CEC (dar şi: C.E.C.)

– dar se scriu numai fără punct abrevieri de tipul:

GMT (Greenwich Mean Time)

ADN (acid dezoxiribonucleic)

HIV (Human Immunodeficiency Virus)

SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite)

TVA (taxa pe valoarea adăugată)

CV (curriculum vitae)

PR (Public Relations)

– precum şi abrevieri ale unităţilor de măsură, mărimilor fizice, punctelor cardinale, elementelor chimice:

kg (kilogram)

f (forţă)

N (nord)

O (oxigen)

Nu se scriu cu punct între litere abrevierile care conţin fragmente de cuvânt:

TAROM

COMPETROL

ROMEXPO

 

Prefixele de tipul supra, anti, hiper, super etc. se unesc cu substantivul sau adjectivul următor, renunţându-se la cratimă; totuşi, cratima va fi menţinută în cazul alăturării aceleiaşi vocale sau consoane:

supraîncărcat

antiterorism

anti-inflaţionist

hiper-realist

 

– Numeralele cardinale se scriu întotdeauna cu litere, cu excepţia situaţiilor când apare o argumentare cantitativă, matematică ori ştiinţifică evidentă (măsurători, calcule exemplificate etc.) sau când se introduc date calendaristice:

Vom lua în considerare patru aspecte fundamentale.

Legea nr. 86, din 10 februarie 1999, stipulează…

– În textele ştiinţifice, pentru mii, zeci de mii, milioane etc. se folosesc spaţii, nu puncte: 1 000.

 

– Secolele se scriu folosind cifre romane, cu articole şi fără prescurtări (secolul al XXI-lea), dar secolul I şi secolul XX se scriu fără articole. Se scriu de asemenea fără articole mileniile (mileniul III).

– O regulă foarte generală de folosire a virgulei este că un cuvânt/grup de cuvinte/propoziţie se pune întotdeauna între virgule dacă se poate omite, fără a afecta sensul general al propoziţiei sau al frazei.

– Nu se foloseşte virgulă între cuvinte sau propoziţii coordonate prin şi, sau/fie/ori. Drept urmare, nu se foloseşte virgulă înainte de abrevierea etc., care înseamnă et cetera/et caetera (şi ceilalţi/şi celelalte).

– Se va pune virgulă înainte de dar, ci, însă, iar, dimpotrivă, din contră/din contra, precum şi înainte de deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, în consecinţă.

– Nu se pun între virgule conjuncţii adversative şi concluzive ca: însă, deci, dar se pun între virgule aşadar, prin urmare, în concluzie, în consecinţă, precum şi structuri adverbiale de tipul: totuşi, cu toate acestea, de altfel.

 

– Se foloseşte obligatoriu virgula înainte de un adverb/locuţiune adverbială cu caracter explicativ, de tipul: adică, anume, şi anume, cu alte cuvinte, mai bine-zis, mai bine-spus.

-Vorbirea indirectă intercalată în vorbirea directă (de exemplu, un citat) stă între virgule, eventual linii de pauză:

„Globalizarea şi regionalizarea,” se afirmă în lucrarea menţionată, „evoluează în cadrul unui accentuat proces de interdependenţă şi de concurenţă.”

– Semnul punct şi virgulă se foloseşte pentru a despărţi idei distincte în cadrul aceleiaşi fraze, pentru a evita ambiguitatea de interpretare.

– Semnul două puncte se foloseşte:

• când urmează o enumeraţie, eventual după cuvinte precum: precum, ca, următorii/următoarele, de exemplu, de pildă, cum ar fi;
• când urmează un citat, mai ales după un verb al zicerii
• când un cuvânt/grup de cuvinte reia cele spuse anterior (structuri apozitive)

– Dacă dintr-un citat se elimină un fragment considerant irelevant (trunchierea citatului), acest lucru se reprezintă prin puncte de suspensie cuprinse între paranteze drepte: […]. Atenţie la posibilele distorsiuni de sens ale textului citat prin trunchiere!

– Dacă se omite partea iniţială a unui citat şi, prin urmare lipseşte un cuvânt

absolut necesar pentru înţelegerea textului, el se aşază între paranteze drepte în

interiorul citatului:

– Disjuncţia (sau) se poate indica prin bară oblică, care nu este precedată sau urmată de blanc.